Fethullah Gülen : « Ochelarii sunt un vehicol pentru ochi, ochii un vehicol pentru minte, mintea un vehicol pentru intelegere, iar intelegerea un vehicol pentru constiinta ; constiinta este o fereastra prin care spiritul observa si un vehicol prin care vede».
Cititorul nu poate sa nu remarce persistenta cu care Fethullah Güllen foloseste cuvantul « vehicol ». Pornind de la realitatea cea mai palpabila, corpul si terminand cu o instanta superioara, spiritul, exista mereu o terta prezenta care determina si mijloceste in mod constant, imuabil, comunicarea intre fiinta umana si lumea exterioara. Astfel, corpul nostru are deseori nevoie de obiecte ‘mijlocitoare’ precum ochelarii pentru a a functiona eficient si a interactiona cu mediul inconjurator ; mintea are nevoie de impresiile senzoriale, de informatiile oferite de simturi, pentru a le asimila si a putea emite judecati de valoare despre realitate ; mintea in sine constituie un vehicol pentru intelegere deoarece ea reprezinta ratiunea, iar intelegerea nu este altceva decat un aliaj intre sentiment si ratiune,o uniune a doua entitati diferite, menita sa sustina activitatea constiintei. La randul ei, constiinta este « fereastra prin care spiritul observa si un vehicol prin care vede ». Suntem tentati sa ne intrebam daca acest sir progresiv se termina aici sau insasi spiritul ar putea fi un vehicol pentru alta putere superioara, poate pentru univers.
Cred ca ceea ce vrea sa spuna Fethullah Gülen este ca fiinta umana este intotdeauna conditionata de un vehicol in raporturile sale cu lumea inconjuratoare. Acest vehicol cu rol de mediator ar putea fi functiile noastre cognitive, care, dupa Descartes, sunt simturile, imaginatia, memoria, intelectul si vointa.[1] Dar aceste antene cu care ‘pipaim’ lumea sunt fragile unelte coruptibile- simturile pot fi inselatoare sub imperiul bolii sau a sentimentelor impetuoase, imaginatia poate fi manipulata, memoria poate fi stearsa, intelectul poate fi pervertit cu idei inoculate, iar vointa poate fi distrusa. Suntem condamnati astfel la a nu accede niciodata la cunoasterea pura, absoluta, pentru ca suntem in permanenta dependenti de vehicole.
Nu avem niciodata acces direct la obiectul perceptiei noastre, nu putem niciodata sa cunoastem, sa intram in contact cu realitatea exterioara, decat prin intermediul, prin prisma, cu ajutorul unor filtre care ne conditioneaza cunoasterea. Exista mereu o interfata, un camp de trecere, un filtru, o lentila care se interpune intre realitatea noastra subiectiva si realitatea obiectiva exterioara si determina in mod hotarator contactul. Aceasta a treia prezenta e cea care confera firii umane atat un caracter imperfect, cat si o mare diversitate.
In viata cotidiana, ne ciocnim de nenumarate vehicole care ne formeaza personalitatea si ne determina atitudinile si purtarea. Unul din ele, care ne influenteaza inca de la inceputul vietii noastre, este mediul in care ne nastem si educatia pe care o primim. Nimeni nu se poate eschiva de la normele morale invatate si interiorizate in copilarie sau de la modelul parental care ne va urmari in relatiile ulterioare. Inraurarea celor « sapte ani de acasa » este atat de puternica, incat a ajuns proverbiala. Educatia si cultura constituie deci, piloni de nestramutat ai fiintei noastre.
Religia este alt vehicol care influenteaza major felul in care percepem realitatea. Nu ne mai preocupa doar existenta noastra materiala, devenim constienti si de eul nostru spiritual, de dualitatea corp-spirit ; suntem botezati, beneficiem de rituri religioase, ne ghidam actiunile tinand cont de invataturile divinitatii si speram intr-o a doua viata ; sustinem apartenenta noastra la o anumita comunitate religioasa si suntem constienti de diferentele dintre aceasta si alte comunitati. Exista chiar studii care afirma ca apartenenta la o anumita religie determina reactii diferite la diversi stimuli vizuali.[2]
Institutia casatoriei constituie alt vehicol prin intermediul caruia judecam lumea. Autorii David Knox si Caroline Schacht subliniaza multiplele schimbari ce survin odata cu schimbarea statutului marital-atitudini si perceptii diferite fata de familie, prieteni, alte cupluri, viata de familie in general, si chiar imaginea de sine.[3]
De asemenea, evenimente precum experientele traumatizante sau stabilirea intr-o cultura noua, straina reprezinta vehicole care ne schimba existenta si ne transforma felul de a fi. Nu mai reactionam si nu mai gandim in acelasi mod dupa asemenea trairi care ne zguduie existenta din temelii.
Nu in ultimul rand, sa nu uitam de acel mare vehicol care ne pune in contact cu lumea inconjuratoare in acest secol al tehnologiei -mass-media. Ne putem da seama de influenta mass-mediei asupra noastra numai din faptul ca oamenii petrec zilnic intre patru si sase ore in fata televizorului.[4] Prin ea aflam ce se intampla pe glob, ea e un mijloc de comunicare care, dupa cum a spus Fethullah Gülen, fie « ii lumineaza pe oameni », fie « e slugarnica sau prizoniera(...) intr-un regim represiv ». Mass-media ne influenteaza masiv parerile, ea ne poate determina parerile politice, ne incurajeaza consumerismul, ne trezeste setea de senzational si ne inculca valori si atitudini. Ea poate deveni o arma periculoasa omitand anumite aspecte, punand prea multa emfaza pe altele sau manipuland in alte feluri informatia. Suntem dependenti de acest vehicol si il folosim chiar si atunci cand stim ca ne-ar putea duce pe cai eronate.
In concluzie, putem spune ca raporturile noastre cu lumea inconjuratoare si cunoasterea realitatii exterioare sunt conditionate de multiple vehicole care se interpun intre noi si lume. Aceste vehicole pot constitui atat bariere, cat si cai de acces. Un lucru insa e sigur- suntem sortiti sa cunoastem lumea prin intermediul vehicolelor si din cauza aceasta suntem imperfecti. Ele ne confera caracterul nostru subiectiv si ne impiedica sa avem contact direct cu orice entitate. Nu ne ramane decat imperfecta cunoastere empirica. Suntem sclavii experientelor noastre, sclavii vehicolelor noastre- ele ne moduleaza, ne fac maleabili,ne creaza, ne construiesc personalitatea. Tot ce ne ramane e sa fim constienti de prezenta si actiunea lor asupra noastra si sa se desprindem uneori de noi insine ca sa fim proprii nostri spectatori.
[1] http://www.scribd.com/doc/40313874/Rationalismul-Rene-Descartes
[3] Choices in Relationships: An Introduction to Marriage and the Family/ David Knox,Caroline Schacht
Ruxanda Topor este studenta a Facultatii De Limbi si Literaturi Straine, Universitatea Bucuresti.
The copyright an the responsibility for the content of the articles belongs to the authors.
|
