Cum insa in grupul romanesc prezent la TUSCON-ul de la Istanbul am remarcat prezenta unor energeticieni (si nuclearisti, si petrolisti, si “oameni ai carbunelui”), mi-am luat inima in dinti si... m-am lansat in contacte de afaceri, incercand sa prezint celor de la adunare ceea ce stiu ca au institutele noastre de cercetare stiintifica si tehnologica: creiere bune, cercetare, adesea, interesanta, si, de ce nu, perspective de colaborare – si nu numai cu Franta si Germania, ci si cu lumea luminata a Europei de Rasarit.

In primul rand, nuclearistii. Cu tehnologia perfect sigura a reactoarelor Kandu, energetica nucleara romaneasca trebuie sa iasa in lume, cred eu, cu know how-ul, cunoasterea dobandita in indelungata colaborare cu energeticienii canadieni si italieni. Or, Turcia nu are centrale nuclear-energetice – si nu atat din cauza unei prea bataioase miscari civice ecologiste, ci pentru simplul motiv ca business-ul cu petrol a consolidat – ca si la noi, ca si in alte tari – o adevarata oligarhie petroliera, ce nu vrea sa-si piarda privilegiile. Iar cu noile – inevitabile – schimbari anuntate si de SUA si de UE, “drogul” hidrocarburilor isi va pierde in urmatorii ani din atractie, asa ca si lumea Asiei Minor va trebui sa gandeasca astfel. De aici, ideea ca urmasii lui Horia Hulubei si ai lui Marius Peculea pot iesi la rampa, implicandu-se intr-o colaborare economica de foarte inalta valoare.

Dar, pe de alta parte, Turcia are mult carbune in subsolul ei. Si il foloseste, pentru nevoile sale energetice, arzandu-l in termocentrale. Care “termocentrale” scuipa in atmosfera CO2 si SO2 si cenusi ce nu sunt pe placul Uniunii Europene. Viitoarea intrare a Turciei in UE – inevitabila, cred eu, in deceniul viitor – va insemna respectarea unor norme draconice privind protectia mediului inconjurator. Cum si Romania va avea – are, deja – aceleasi probleme, nu ar fi logic ca energeticienii si chimistii nostri sa incerce dezvoltarea unor tehnici de gazeificare sau lichefiere a carbunelui ,pentru care s-ar gasi repede colaborari fructuoase cu specialisti din Germania si Marea Britanie? Colaborare la nivel inalt, cel al creierelor, al cunoasterii. Deci, inca o posibila linie de lucru intre cercetatorii nostri si cei turci – iata ce-am propus, public, un ziar cunoscutul “Zaman” si un post TV preluand ideile.
 Am mai adaugat ceva: faptul ca Romania a facut pasi mari in folosirea celulelor de combustie, adica a combustibilului numit hidrogen, marea resursa a viitorului. Le-am vorbit celor de la TUSCON despre ceea ce a realizat deja Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice si Izotopice de la Rm. Valcea, sugerand ca universitati, institute si centre de cercetare din Turcia – si nu numai – sa antameze colaborarea cu excelentii tehnologi olteni. Cred ca mai ales aceasta propunere a fost serios luata in seama – si ma astept ca ziua petrecuta la TUSCON, ca si pozitia mea de jurnalist de stiinta sa fructifice potentialul creativ al unei “punti” Romania–Turcia in domeniul tehnologiilor energetice.

In aceeasi saptamana am participat la un simpozion la Busteni, organizat de “Petroleum Industry Review” - cocheta revista a inginerilor din petrol si gaze - sub titlul “Mediul fata in fata cu petrolul si gazele”. Adica reprezentantii unui “trib”, cel al Societatii Inginerilor din Petrol si Gaze, adica aceia care chiar sunt responsabili de revolutia industriala din civilizatia noastra, pusi sa dea socoteala pentru problemele mediului create de industrii si, fireste, sa gaseasca rezolvari acestor probleme. Inginerul Eugen Dumitrescu a aratat cum se monitorizeaza factorii de mediu la compania Transgaz, Adina Ihora de la ALControl Laboratoare si Sjacco de Vos, de la Environment Royal Haskoning au aratat cum se poate stinge aparentul “conflict” dintre industrii si natura, cunoscutul profesor ploiestean Napoleon Antonescu (Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti) a prezentat situatia biocombustibililor in Romania, dr. ing. Victor Negoita ne-a vorbit despre posibilitatea de a inmagazina emisiile de CO2 in subteran iar profesorul Mihail Batistatu si dr.ing. Mihail Manea (UPG) despre reducerea emisiilor de CO2 in termocentrale, respectiv despre metodele de decontaminare a solului in cazul poluarii cu hidrocarburi. O nota aparte pentru comunicarea presedintelui Societatii Inginerilor din Petrol si Gaze, inginerul Gheorghe Buliga (Poluarea istorica in industria extractiva de petrol si gaze) si pentru excelenta prelegere despre comunicare tinuta de conferentiarul universitar Mircea Aurel Nita (SNSPA Bucuresti), care m-au si facut ca in finalul simpozionului sa lansez ideea ca mentalul colectiv poate fi schimbat numai daca ne implicam la nivelul scolii. Al liceului, al gimnaziului, chiar al scolii primare, unde inginerii trebuie sa intervina, convingand directorii unitatilor scolare ca introducerea, in curtea si incinta stabilimentului, a unei statii meteorologice, a unui punct de observatie ecologic, a unei eoliene , a unei placute cu celule fotovoltaice pot fi profunde elemente de educatie. Cele care ii vor face pe romanii din viitor sa sustina dezvoltarea durabila, deci sa tina Romania curata.