Natura umana este  universala,   incluzand un set complex de capacitati - ale intelectului si imaginatiei, ale universului emotional si ale propriei vointe. De fapt, oamenii de peste tot  inteleg logic, au anumite standarde estetice ,  disting intre bine si rau  si se ghideaza dupa anumite legi nescrise ale moralitatii. De asemenea, cu totii apartinem unor institutii esentiale  in dezvoltarea umana, cum ar fi casatoria si familia, educatia si religia.

Fiecare persoana este  in parte produsul propriei culturi si  in parte produsul propriilor sale experiente de viata . Suntem marcati fara scapare  de circumstantele particulare in care am fost nascuti si crescuti .

Totusi, ne este imposibil sa nu recunoastem  ca existam in cadrul  unei convergente “microculturale”  intre rase, clase sociala, sexe, etnii ; acestea ne influenteaza experientele, principiile si perspectivele .In adevaratul sens, arta de a fi uman este insasi arta de a fi in dialog .Dialogul este inima limbajului de zi cu zi ; gandim si vorbim in incercarea de a comunica  interior cu propria persoana si exterior cu ceilalti . Dialogul implica comuniunea mai multor perspective, viziuni, lumi .

Cu toate acestea , dialogul intercultural implica ceva mai mult decat simpla acumulare de cunostiinte despre celalalt. Necesita , in primul rand ,  disponibilitatea de a recunoaste adevarul, binele si frumosul oriunde poate fi gasit .  Nimic nu este atomic sau existential independent, asa cum  speculeaza  imaginea egocentrista.   

Adevarul este ca gandind si actionand in afara propriilor ziduri nu e tocmai “natural “, tindem sa ii preferam  pe cei de-un “fel cu noi “  si sa consideram limitele  propriei lumi ca fiind limitele lumii. Aceasta tentatie  este strans legata de conditia existentiala ; de multe ori mandria nationala  este menita   sa compenseze complexele de inferioritate  si insecuritate de care cu totii ne facem vinovati .

 Dorim sa ne depasim conditia, sa vedem cu alti ochi, sa ne imaginam cu alte imaginatii, sa simtim cu alte inimi; cu toate acestea primul impuls este acela  de a ne conserva propria persoana . Al doilea impuls, cel important , este acela de a ne desprinde de propria persoana , de a ne corecta instinctul discriminativ, de a ne vindeca singuratatea , de a  deschide ferestrele spiritului si a-i descoperi pe ceilalti .

Cauza principala a conflictelor ce dau nastere marilor suferinte ale omenirii este fara doar si poate subestimarea, refuzul recunoasterii valorii culturale a unui popor sau proiectia subestimata si discriminativa a imaginii acestuia. La orice nivel,  exista dovada consecintelor egocentrismului cultura , ce duce la separari , diviziuni si violente de toate formele .

In frumoasa noastra lume, inca mai exista oameni care au de suferit pentru ca arata si  simt  sau se comporta si gandesc  diferit  decat ceilalti . Desi cu totii suntem diferiti, avem obligatia de a lupta pentru drepturi egale. Trebuie sa actionam  spre  eradicarea   rasismului si xenofobiei, discriminarii si inegalitatii. Dupa cum Voltaire  spunea inca de acum multe secole : “Toleranta ... este insasi atributul umanitatii !”.

Cu toate acestea, in  secolul in care interculturalitatea este considerata tinta  principala, usor tangibila, razboiul distruge ...

Razboiul... sfasierea celulelor, familiilor, iubirilor, culturii, tolerantei . Ce naste razboiul ? Cand a inceput, cand se va termina?  Prea putini  pot recunoaste  razboiul   prezent. Razboiul e ceva ce se invata de teama autoritatii  profesoarei de istorie, doua  lacrimi la scenele de razboi(din alt secol) ale unei carti  . Acum nu mai  este , a fost odata; acum e cancerul, infarctul, accidentul de masina . Povestiile de vitejie nu-i mai incalzesc pe copii, de cand s-a inventat jocul pe calculator si oricine poate fi viteaz, chiar daca n-a terminat clasa intai  .

 Acum oamenii comunica, sunt uniti impotriva propriei morti  al propriului sfarsit.  De ce ne-am mai lupta pentru dezvoltarea medicinii, pentru eradicarea bolilor fatale,  daca jumatate din populatia globului ar fi omorata de cealalta jumatate .   Pace , cuvant ce multora li se pare exagerat , arhaism inutil in dictionar modern ( ca sa vorbim de pace trebuie sa avem razboi ).

Pentru cei mai multi razboiul nu exista  ! Copiii nu mor cu sutele , in fiecare zi, in bataia unei mitraliere, a unei bombe . Cine a mai pomenit razboi cu femeile si copiii? Legea  junglei  defineste    razboiul, inca de pe vremea barbarilor , ca pe o  lupta intre viata si moarte, dreapta sau semi-dreapta, intre doua grupuri de barbati. Eu una nu am gasit  inca  in “constitutia naturii “;  incuviintarea de  lupta nobila cu copii  (doi la metru), cu mame  ce-si sufoca pruncii pentru a-i scapa sau cu barbati fara  un ac, daramite cu o  mitraliera . Se pare insa ca cineva totusi a studiat aceasta “constitutie” cu mai multa dedicare , si i-a gasit ascunzisurile  de vreme ce luptele nobile de acest nivel se duc zilnic,  chiar si fara ca noi sa stim ca razboiul adevarat  se poate duce si in afara cartii de istorie .

Razboiul exista! Da!? Din pacate, pentru unii, dialogul intercultural, a devenit razboi intercultural  .Granita dintre bine si rau e ca firul panzei de paianjen, nu rezista furtunilor avutiei si ignorantei .   Steagul alb , cit doua milenii de civilizatie si cultura ... unii nu-l vad ...

  Speranta trebuie, insa,   sa o pastram si sa incercam sa o transformam in fapt . Cheia mica deschide usa mare si orice fluviu se formeaza picatura cu picatura , la fel cum pacea se realizeaza  cu fiecare om .

 Cand  vom incepe sa privim global cu adevarat ?

Cuvantul “global” ne duce cu gandul la  dimensiunea sa fizica, Globul, sfera geografica , sfera politica a mai multor natiuni. Dar, in sensul  cultural larg, “global” reprezinta mentalitatea care recunoaste si accepta pluralitatea, viziunile si perspectivele culturale si religioase profund diferite pe care contextul global le implica  .

Intr-o lume  interdependenta, in plin proces de globalizare , in care diferentele culturale cu greu pot fi evitate , abilitatea de a intreprinde un dialog tolerant si respectuos  este o insusire vitala pentru toate natiunile, comunitatile si  pentru toti indivizii.

Dialogul intercultural implica un adevarat risc , dispozitia  de a fi vulnerabili in profunzimea fiintei . Acest dialog ne obliga la deschiderea propriei persoane  si la  revizuirea propriei realitati, a propriei lumi . 

Astfel,  ma refer la global in sensul acceptarii deschiderii spre celelalte persoane, celelalte religii , celelalte culturi, celelalte perspective .  Globul este o constructie mentala care se sprijina pe o constelatie a valorilor comune.

Putem oare trece granita individualismului spre universalism? Putem incerca sa pasim in lumea celuilalt : sa credem, sa simtim, sa gandim ca el ?In centrul dialogului intercultural , strainii ne devin mentori . Pe masura ce ingaduim vocilor si perceptiilor, valoriilor si virtutilor  celorlalti sa-si aiba rezonanta in propria noastra fiinta, devenim opera caracterului  universal . 

Luxul calatoriilor este oportunitatea de a ne pierde pentru o vreme pe noi insine,  pentru a ne regasi . Aceasta metamorfoza se naste de obicei  ca urmare a dialogului cu un strain , persoane  pe care le intalnim din pura intamplare, dar care indraznesc sa ne  tina oglinda  spre noi insine, nu doar  spre persoana  care suntem , ci poate spre cea care am fost sau suntem pe cale sa devenim .
Adevarul este mult prea complex pentru a apartine unui singur individ  sau unei singure culturi . Cultura nici unui popor nu se poate dezvolta in izolare, fara a veni in contact cu celelalte culturi , in afara unui schimb viu si necesar de valori.

Daca se intampla  sa iubim oameni din alte culturi, ajungem sa ne  identificam cu ei si sa vedem adevarul pe care acestia il inteleg . Pe masura ce adevarul lor devine si adevarul nostru,devenim oameni noi, imbogatiti cu sinteza a doua culturi.   Fiecare popor detine o zestre culturala pretioasa  cu care poate imbogati lumea .

Asemeni unui arbore , ne putem raspandi   radacinile in pamantul fiecarei culturi, extragand elementele ce ne vor hrani  si  dezvolta identitatea,  bazata pe virtuti si valori universale .

Traim un moment foarte interesant al istoriei . Ceva profund si minunat se intampla, diferitele lumi religioase si culturale converg spre nasterea unei noi umanitati . 

Dialogul intercultural, toleranta si dragostea suprima timpul si spatiul, pentru a crea o umanitate universala.

CISMAS CRISTINA IULIA