|
Pagina 1 din 2 Acad. Răzvan Theodorescu, Alexandru Mironov şi Ahmet Ecirli
11 martie 2010. Bucureşti. Ora 10. Vizită rapidă, deasupra magazinului Muzica, de pe Calea Victoriei, la venerabilul Al. I. Amzulescu (88 ani), redutabilul folclorist cu obârşii în Valea Stanciului. De la antologicele culegeri şi exegeze dedicate, de o viaţă de om, baladelor populare/cântecelor bătrâneşti şi de la studiul exhaustiv Mioriţa, dăruite de cărturarul adevărat Al. I. Amzulescu neamului său, aveam să dau năvală – ca ...turcii ! – în milenara, atât de tânăra şi fabuloasa Turcie a secolului XXI. Pinten şi contrafort de granit al istoriei/istoriilor zbuciumate, culturii/culturilor şi civilizaţiilor care se interferează, în ritmuri copleşitoare, de o parte şi de alta a Cornului de Aur, Turcia din zorii mileniului al treilea dă Uniunii Europene şi lumii întregi o şocantă lecţie de normalitate, echilibru şi înţelepciune. Habar nu aveam în ce cavalcadă de minunăţii aveam să mă aventurez, peste noapte, între Bosfor şi Dardanele. Străpuns de hangerul dorului de cunoaştere a coridoarelor culturale, aveam să trăiesc toate cele O mie şi una de nopţi, concentrate, însă, la maximum, precum diamantul din poveste...
Ora 11. Drum rapid la Academia Română, tot pe Calea Victoriei. Şi aici răsădesc exemplare din Revista Lamura: Cornel Ionescu, Hermina Băileşteanu...
...Fuga-fuguţa, prin Piaţa Victoriei.Ninge ca în iernile copilăriei, când lupii, verii mei, încolţiţi de ger şi foame, veneau noaptea să dănţuiască pe podul de lemn al Şcolii cu clasele I-IV din satul Leamna de Sus, judeţul Dolj.
Ora 12.12. Intru în sălile de la parter ale mirificului Muzeu al Ţăranului Român, ctitorit, în buricul Bucureştiului, de Al. Tzigara-Samurcaş, rectitorit de Horia Bernea şi distins cu Premiul Internaţional Muzeul Anului 1996. După mai bine de trei ore, urc la etaj, în care nu am voie să zăbovesc nici două ceasuri, pentru că, la ora 17, se trag obloanele.
|
